Poate că e bine să ştii
că nici eu nu prea vorbesc despre mine
şi-apoi la ce bun atâta poveste…

când ne-ntrebăm adesea despre
cum am fost şi cum  mai suntem
şi mai ales cum vom mai fi…
în ultima vreme
poate că nu eşti prea mulţumită
de toate câte  ţi-am şoptit
pe la urechi şi de-atâtea clipe
de iubire poate că eşti năucă

tu neiubito-ndeajuns
porţi cercei de cireşe coapte
şi pe buze dulceaţă-amăruie
din clipele trecute cu angoase
printre malurile trăirii tale
îţi picur şi-acum secundele
sfârşirii…

pline de miere
buzele clepsidrei ­îţi sunt lunecoase
peste-un timp trecut in uitare
şi-atunci 
poate-ntr-un final vei fi mulţumită
şi toată visarea-ti suava
o să-mi zburde-mplinită...

şi-apoi cum poti fi altfel
aşezată cu multă dragoste
în sărut uituc de himera
si din palmele tale umezite picuri vii
sigur o să-mi fie balsam de dragoste 
şi elixir de frumuseţe

când timpul meu
in rostogol de patimi
va fi scrijelit cu fior 
de zimţii cuvântului tau
rostit cu patos 
şi cu mult dor …
in noptile tale 
preapline 
de mine! 




This entry was posted on 5/11/2014 02:36:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: