Lasă-mi mugurii tăi
dezveliţi de floarea albă de cireş !
ca să  beau din ei seva dulce-amăruie
ca şi elixir de frumuseţe 

aştept să te văd surâzând…
sub o altfel de Lumină !
sub soare ,să-ţi fie atât de cald
încât să te-nveleşti
doar cu seninul cerului
şi să laşi adierea iubirii mele
să-ţi facă sufletul să vibreze…
ca o violină !

şi-atunci, din raze de soare ,
împleti-ţi-aş un fuior de Lumină !
şi cu toată  dragostea, să ştii,
ţi l-aş lăsa,-ntotdeauna,
să-ţi lumineze toată noaptea visul …
când tu ,iubire,
îl vei mângâia,
îl vei săruta…
şi, cu mult drag, îl vei scălda
în apele-argintate ale sinei tale
odată cu luna despletită !

iar eu, cu foc de inimă,
m-aş preface-n tot ce vrei !
picura-ţi-aş tot fiorul
şi tot dorul
peste buzele-ţi-nrourate
­­şi-n adâncul visării…
ca şi răcoare !



This entry was posted on 5/07/2014 12:19:00 a.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: