De la un timp
nici nu mai ştiu
cum se poate face ca,
dintr-un simplu freamăt de gânduri ,
să curgă atâta miere şi lapte…
şi cum se mai poate rosti
cât ţine-o-ntreagă viaţă !
o poveste de iubire
şi fără de sfârşit

şi mă tot frământ…
să aflu din toate câte puţin
întrebându-te şi pe tine 
de ce şi cum…
şi-ncerc mereu o scriere sublimă
coborându-mi visul ,treaptă cu treaptă ,
preaplin de sine şi cu tine de mână,
în adânc mister

însă ,orbit de prea multă Lumină,
ma urc repede ,ca să respir !
dar, ca de fiecare data,
mă sfârşesc de toate...
pe marginile cunoaşterii
agonizând…fără să mai ştiu
dacă toată zbaterea de gând
mi-a fost cu vreun rost
sau doar un vis
……………………………………………
(ca-ntr-un moft… !)
gând în gând
şi tot cu tine ,
iubire !


This entry was posted on 4/04/2014 03:15:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: