Multe focuri albastre
inventate peste noapte,
din prea multă dragoste,
din prea mare fior de iubire,
fac să tot ardă , sublim,
un biet suflet chinuit
de-o vâlvătaie de inimă durută !

şi ,din tot freamătul…
se tot înfierbântă
altfel decât pe pământul
unde păcatele sunt trăite
cu patimi înfocate…

Si-atunci,
ca şi-un Elf...
eu iti tot vin 
cu multă apă…!

şi,-n adâncul  fierbinte
al trăirilor tale,cu şopot de izvor
şi cu murmur ca de vrăjitor,
pot să-ţi sting focul
(cu-o vână de apă magică... 
cu multă răcoare curgându-ţi !)
şi cu mulţi fiori cântându-ţi
eu-Elful apelor magice, pot, oricând,
să-ţi inund inima  
cu prea multă
fericire !


This entry was posted on 4/14/2014 04:47:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: