Ce bine-ar fi
ca să-mi treacă timpul
un pic mai lent…doar un pic !
când paşii mă duc pe dincolo…

prin lumea fantastică a viselor,
contemplând frumuseţi,
să mă tot învârt nauc
în jurul focului de dor aprins
din centrul universului meu
de uimitoare visare

şi ,cu-n cântec de iubire ,
să-mi ademenesc şi soarta...
ca să-mi vină mai aproape
şi-n ochi să-i citesc adevărul
despre cum vom fi…pe-acolo
să ne jucăm amândoi
de-a v-aţi ascunselea…
şi-apoi, să ne tot ardem gânduri
de dor şi de inimă durută

în toate, eu să-i fiu alintul  !
şi să-i arunc uşor,din când în când,
câte-un gând zălud ,în misterul din surâs
şi câte-un dor de ea nebun…
peste toată vâlvătaia
din inima ei

şi-apoi ,cu ochii-nchişi,
să pot să-i scriu sublime
poeme de dragoste ,
desenând cu-n dulce fior
fiecare cuvânt…
peste cenuşa
arderii
de noi 
doi !


This entry was posted on 4/05/2014 04:44:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: