Ce bine-ar fi
să-ţi deschizi şi mai mult
fereastra magică a visării ,
ca să-ţi vină mereu ,cât mai aproape,
în toate cele…
fiecare răsărit de soare !
şi gândului meu, tocmai ieşit
din adâncul înnoptării de sine,
tu să-i fii Lumină !

iar,când ochii mi-i voi deschide,
cu uimire privindu-ţi splendorile ,
după trecerile-mi de dor
peste praguri de-alintare ,
din toate frumuseţile ,
eu să mi-aleg doar una…
(o  superbă Floare-de-colţ !)

şi-atunci,
ca un moft… de zile mari !
să-i tot mângâi , pe-ndelete ,
petale albe din corolă
numărând deoparte
te iubescuri
şi de cealaltă parte…
nici nu vreau să ştiu !
poate câte-o dorinţă
de-abia-mplinită
cu tine, aşa…
ca un moft
de zile mari !



This entry was posted on 3/31/2014 05:31:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: