De la un timp,
mi te-arăţi dornică
de-un dans după voie…
şi de-un cânt de bun venit
şi mă tot chemi !

dar, nu eşti cu toate pregătită…
si,de fiecare dată,cu fiecare răsfirare
de dor şi de inimă durută ,
când peste cerul tău sunt vis !
paşii mi se-ncurcă în mărgăritarele
fin înşirate pe marginile
splendorilor tale

şi-atunci, de-ndată mă supăr,
lăsându-mi gândul dus departe…
poate-poate , până mă voi risipi…
ţi se vor rupe toate pânzele
şi zăgazurile trecerii-mi
înspre toate cele

(doar atunci, te voi lăsa…
plângându-ţi soarta !)

adio îţi voi spune !
lăsând sărutul meu de foc
ca vâlvătaie peste loc…
să te tot ardă a iubire !
ca să mă chemi din nou
(mai pregatita... si zanatica...!)
pentr-un alt moment
de…a capriccio !

////////////////////////////////////////////////////////////////////////


This entry was posted on 3/28/2014 03:34:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: