Câtă graţie
mai poţi avea…!
ca tu,Pasăre-albastră ,
să-mi tot uimeşti privirea…
şi ce aripi de vis
îţi are zborul !

cum,-n piruete de măiastră,
îţi laşi despletirile de cuvinte
şi,-n paşi de vals,cu multă fineţe,
trecându-mă prin sublimul visării,
mă faci tu să nu mai ştiu de mine

iar gândurile-mi toate
mi-s înfiorate…
de-al tău
frumos
zbor…!

………………………………...............
Şi,cum să nu-mi tot crească
un gând de binecuvântare...!
ca să pot să-ţi fiu pe plac
cu-a mea cantare...
şi cât mai aproape
de-a ta sublima
inaltare...!


This entry was posted on 2/13/2014 01:08:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: