Tu ,Lună ,
să nu-ncetezi,niciodata,
să mi-asculţi un cântec suav...
atunci când,peste clape de pian,
pun vise peste vise…
izvorâte dintr-o-nălţătoare cântare,
cu degete fine atinse,
albe de-atât de multă visare
şi ţi-l cânt domol ori crescendo…
doar pentru tine !

Mângâindu-ţi ,cu multă graţie ,
o-nşiruire de gânduri…
ce se face,din toate acordurile-mi răsărită ,
o superbă appassionata…
cântec sublim pentru Luna-mi
prea nebuna de iubire !
ce,-n toate nopţile,-mi apare
dulce-nfiorată şi tot mai iubitoare
şi o văd,în toate cele…
ca pe-o-nDumnezeire !




This entry was posted on 2/21/2014 01:42:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: