De-ai vrea să ştii
cine-mi dă foc gândului…
ah…ţie, iscoditorule !
îţi spun îndată,
din ochi lacrimand iubirea...
că, aceea-i Luna-năluca,
păgâna frumos despletită
şi cu picuri de dragoste picurând
peste petale de nuri ­în floare…

Aceea ce ştie-ntotdeauna
să-mi citească toate gândurile,
toate dorinţele-mi ce se vor împlinite
şi-i frumoasa poveştilor mele !
ce-mi răsare uimitoare
odată cu adâncirea visului meu
înspre cunoaşterea totală
a sinei mele !


Dar ,ţie iubire,
odată cu pasul făcut de tine
peste-nnoptarea de mine,
peste sinele-ţi de visare…
ca o iubire sublimă răsărindu-mi,
îţi spun că simt ,tot mai mult,
cum î­mi mângâi trecutul…
când şi tu mi te-arăţi toată
şi unică…goală-goluţă…
învăluită-n mister
şi pătimaşă
(ca si Luna ...!)

Ah,şi cât de mult aş vrea
să-mi fii chiar tu
acea păgână…
şi,puţin câte puţin,
tot mai mult
prea iubită !
 ……………………………………..


însă...ştiu că mi-ai surâde... !


This entry was posted on 12/10/2013 05:31:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: