ţi-aş dărui,
venind sfios
şi cu pas domol
pe-ale tale plaiuri,
aplecat peste maluri
de ape de lună argintate,
ridicându-mă arc de pod
peste marea ta de iubire,
fiori din dragostea mea…

şi-apoi aş turna-o toată ,
dintr-o zvâcnire de preaplin de gând,
în cupele tale pentru ritualuri păgâne

cu incantaţii şi cu descântece
pentru împliniri de vise
şi mulţumiri de sine,
în visările-ţi adânci
m-aş dărui ţie,  
nă a florilor,
ca şi lujer de roză…
cu picuri de rouă magică
şi cu parfum de dragoste

(cu doi boboci mici…
ce se-nalţă cu delicateţe,
ca nişte braţe ridicate spre cer,
poftind să mângâie norii,
să mângâie stelele
ori luna…
şi cu marele boboc-aprins…
ţinut aproape deschis
de frunze catifelate
ca nişte buze răsfrânte…!)

şi-atunci tu ,ca şi zână a rozelor,
să-l primeşti cu multă candoare,
cu o inimă larg deschisă
de-atâta dor şi patimă
şi să-l săruţi dulce…
iar cu surâs angelic
să-l tot cuprinzi… !




This entry was posted on 11/02/2013 08:47:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: