Cu ochi ­înlăcrimat
de-aşteptarea împlinirii
visului meu prea mult visat,
mă las plecat ca să te colind,
când timpul îmi trece hai-hui...
cu secunde tremurânde,
prin clepsidra cu spume 
de dor rozii

Dar, din cupola de cer violet
ce-mi cuprinde visul
şi cu tot cu lună frumos răsărită
din învelişul magic al nopţii
aşezată ca-ntr-un alint
pe palme de nur,
foc de dragoste nemaivăzut
mă-mpresoară…

Iar tu,de tot de dor nebună,
cu-a ta inimă haină
uşor răsfrântă peste visu-mi cald
şi de nelăsat ­în pace…
te joci cu mine
în joc uimitor de iele
ca să mă-nnebuneşti…
cu-a ta iubire !

şi mă prinzi strâns în corzi de visare,
sorbindu-mi din toate gândurile
esenţe de sublim,
lăsându-mi la schimb
licoare de nemurire…
izvorâtă din adâncuri de tine
(ca să-mi fie de-ajuns,
pentru-o veşnicie,
pentru hrană
de suflet… !)





This entry was posted on 11/25/2013 04:47:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: