Căutându-mi perechea ,
mă ­înalţ sfios
să zbor
peste depărtări…

Cu gândul plecat anapoda,
trecut dincolo de-nchipuiri,
m-avânt prin cotloane
de neimaginat
şi prin văi de timp
caut cu nerăbdare
a ei îmbrăţişare…

………………………………
Dar, tu,pasăre măiastră
mi-eşti aşa de dusă…
şi eu tot aş vrea
să te simt mai mult
chiar dacă visarea
de tine
rău mă doare !

şi de tu  nu-mi vii,
tot căutându-te,
până la sfârşit de timp…
îmi voi apune gândul
­în gol de uitare…
şi dorul de tine,
în ochi cu lacrimi,
mi-l voi stinge,
mereu,
să ştii!


This entry was posted on 10/12/2013 10:21:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: