Privind aşa…
poate-aiurea,
poate real…
peste tărâmul tău de dragoste
eu, iubita mea zână,
iti voi veni la-ntâmplare
şi la toate câte ne vor fi…
totdeauna !

Cu un fuior luminos...
preaplin de sine 
si plin de dulci fiori,
cu un cap mare ca de ciclop,
cu ochi magic în frunte,
cu obraji lucioşi şi fini…
frumos modelat de zeul dragostei,
ca un boboc de trandafir altoit…
(ce mă fascinează cu stralucirea sa
si cu picurii-i de roua...!)
si care ma-ndeamna sa-ti vin,
de-atatea ori,
când eu te vreau !

(Cu tija groasă,
noduroasă şi lemnoasă,
cu spini drăgăstoşi…
el imi tot spune ca
dragostea noastră  există)

Dar,desfrunzindu-i petalele,
puţin câte puţin,
până când tot bobocul de trandafir
iese la lumină,
ca o calotă în flăcări…
de dor imens aprins,
eu mă topesc 
de-asteptarea
de tine
si te tot chem să-mi vii
să ştii !
în flăcări de dragoste,
în flăcări de iubire,
în flăcări de mine...
în flăcări de tine…
sa ne iubim!

...............................................
atunci,în toată splendoarea noastră,
tu ,iubirea mea sfântă,
aş vrea să îl săruţi
cu buze răsfrânte
ca pe-o iubire dulce !
si dacă vei vrea,
să-mi spui cum vei trăi
clipa de-mplinire…







This entry was posted on 10/29/2013 10:41:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: