Cu nerăbdare
mă tot duc către tine,
când îmi eşti plecată…
şi să poţi,aş vrea,
să-mi dai înapoi toată
Lumina Lămpii magice,
de dor învăpăiată,
luminându-mi mersul…
pe care şi fluturii visării,
cu aripi moi ca de mătase,
îşi lipesc zborul…
năuciţi de-aşa splendoare !

dar, când o să-mi vii
şi timpul mi se va opri…
(din curgerea-i sacadată…) 
si clipa noastră de dragoste,
de-atâta emoţie,
ni se va părea cât o veşnicie !

şi-atunci,orbiţi
de nuanţele curcubeului
revărsat din adâncuri
de noi doi…
tu ,nălucire,arc peste timp
să-mi fii !

(ca să pot să-mi arunc
înspre tine săgeţi de dor…
cu patimă !)

şi-n creuzetul tău de mistuire,
aruncându-ţi ,din când în când,
vreascuri de iubire…
tu să-mi arzi toată trecerea
către tine…
cu sărut de foc
de dor
de mine !




This entry was posted on 10/15/2013 09:19:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: