De demult...
si mai ales de cand o cunoaşte pe Birdie,
Icar a-nvăţat să zboare frumos…
şi să scrie atât de duios,
seară de seară,
doar cântece
de iubire

A-nvăţat bine
cum şă-şi plimbe,
într-un dute-vino fin,
ca peste-un sul de ceară,
scris uşor de-un ac de gramofon,
visul său mult prea frumos…
ascultând trilul ei de zeie
şi cântecele-i duioase
de iubire

Dar,de astăzi, Icar
fiind mult prea trist…
după ce iubirea i-a plecat
peste mări şi zări,
ar vrea să-nveţe
să se-abţină
de-a-i mai scrie…
şi să ştie pe de rost,
cu amănuntul,fiecare slovă ,
fiecare vers,fiecare strofă…
repetând până la epuizare
clipe nemaiîntâlnite…
(din toate gândurile…
încă nescrise
iubitei
lui)

şi,poate că,
de-acolo, din depărtări,
de dor de el mistuită,
preafrumoasa zână,
din cupa florii dragostei,
ar vrea ,vreodată,să-i trimită,
pentru  liniştea lui,
picuri vii
de dragoste
şi imagini cu ea…
de fee!


This entry was posted on 9/26/2013 09:56:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: