Un lujer
cu boboc de roză-
zeul miresmelor suave,
aplecat cu multă graţie
peste pământul cald…
soarbe cu nesaţ,
din potirul poleit cu aur
al zânei florilor,
ca o mare mirare,
elixir de dragoste…
pentru ca sufletul lui
să fie totdeauna
frumos !

Dar, din ochi ca de nălucă,
zâna îl săgetează
cu-o privire pătimaşă…
dulce-nfiorând apusul
şi răsăritul falnic,
prin corola-i magica,
a zeului
lujer

Si-atunci,din adâncul
potirului i se revarsă,
ca printr-o minune,
picuri vii de licoare
de ambrozie…
hrană…
pentru nemurirea
zeului însetat…
şi-a zânei
de floare !





This entry was posted on 9/27/2013 01:54:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: