În galop, 
de dor purtat…
printre coline frumos arcuite,
pe sub mătasea fină a nopţii magice,
alergând necontenit
şi neostenit, 
într-un dute-vino pătimaş,
gândul meu nărăvaş
deşteaptă din somnul de frumuseţe
măiastra-mi pasăre-albastră-
măiastra-mi iubire-aleasă…
şi o face să-mi cânte 
un cânt duios
de dragoste

De fiori învăluit,
sedus de nurii-i de cadână,
el nechează nebuneşte
jeruind cu foc de dor
cuibul ei…
de zână !

Cu sclipiri diamantine,
aşezând peste cerul de visare
aburi vii de iubire
şi nesfârşite curcubeie
de dragoste,
gândul meu se potoleşte…
şi mă lasă să-mi mângâi iubirea
şi să-i sărut cu pasiune
toate împlinirile …
cu mine !





This entry was posted on 9/20/2013 05:12:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: