Aşa,într-o doară,
fără de veste,
soarele ţi s-a apus…
lăsând întunericul să te cuprindă
şi ielele să-ţi joace feste…

şi noaptea ţi s-a lăsat uşor,
tremurănd,
înfiorată de-aşa-ntâmplare…
până peste pietrele-ncinse
de-atâta aşteptare
şi mustiri…
(din prea mult dor…!)
fluturându-ţi în urma de visare
eşarfe multicolore
de curcubeie

Când ielele dispar,
alungate de trăirile noastre sublime,
­îţi las în clipe de iubire,
secundă după secundă,
până la epuizare…
picuri de frumuseţe
şi elixir de dragoste,
iubito !




This entry was posted on 8/10/2013 06:52:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: