Invelita-n saten alb,
când întunericul mă cuprinde
şi uit de mine
tu, iubire,
îmi apari ca o zână…
preafrumoasă,
în vis de sihastru

şi la schitu-mi de rugăciune,
potir umplut cu ambră
îmi este hrană
pentru  setea de tine !

nurii-ţi sunt minuni,
împodobiţi cu petale de roze…
iar buzele-ţi sunt albe tuberoze
şi splendorile-ţi toate
îmi sunt canoane
de netrecut …

(când tu nu-mi spui
că mă mai iubeşti…
şi dacă m-aş ruga şi mai mult …!?)

oare tu, iubito,
m-ai face să uit
tot trecutul
şi să-ţi vin ,
din ce în ce mai mult,
ca un nou început… !? 

……………………….
în toată visarea-mi
de tine,
fără-ncetare,
iubindu-te !





This entry was posted on 8/20/2013 02:15:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: