Aflându-te…
frumoasă ca o zână,
din visuri coborându-mi,
îndrăznesc să-ti spun
cât de mult eu te iubesc !
şi din cuprinderea-mi păgână
nu mai vreau să-mi scapi
şi să-mi pleci aiurea…
nicicum

Chiar dacă tu mă cerţi,
când braţul meu tare te strânge
şi fără de scăpare mi te dăruieşti,
eu tot te-aş vrea să-mi fii…
chiar a mea stăpână !

Dar,cu toată dragostea-mi curată,
m-aş supune rugăminţilor tale
şi-n clipe de iubire magică,
dacă tu ai vrea să-mi pleci
şi prin grele încercări
să mă tot petreci,
eu m-aş apune…
­în uitarea-ţi
prea adâncă…
de mine

După ce,ca un răsărit falnic
te-am fascinat ,fremătându-ţi
cât ţi-e ziulica de lungă
prin toate splendorile
şi necuvântul meu
ţi-a fost mirare…
aş pleca spre zări senine,
din ochi lăcrămând…
de dor oftând…
de tine

Dincolo de nori sidefii
m-aş tot duce… aşteptând
să mă chemi tu cu şoapte mierii
şi cuvânt rotunjit frumos…
ca un sărut,
sfios 
..............................
chiar dacă şi dorul meu de tine
nu s-ar mai abţine…
şi gândul mi-ar fi gata-gata
să-ţi plângă !






This entry was posted on 8/27/2013 11:26:00 a.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: