Te-ntreb si ma mir,totodata,
(asa...intr-o doara,
ghemuit langa tine!)
daca nu cumva
gandurile mele te dor
cand,din prea mult dor,
ti le scriu prea apasat

(in fraze-adanci...
cu slove mari si stihuri vii!)

si daca nu ti-ar fi de-ajuns
si tot m-ai vrea...
tu sa-mi spui,iubito!

si-atunci...
frematandu-ti cu patima
printre pilonii de ceara,
cu tine ratacindu-ma prin rai...
petrecandu-mi tot timpul
pe sub bolta de visare
a cerului tau sidefiu,
iti voi sopti...
(peste tot pe unde-ai fi...
chiar si peste umarul stang!)
din prea multa dragoste,
un cantec divin!


This entry was posted on 7/24/2013 06:41:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: