Eşti prea departe
fântâna mea de vis
şi gândurile mele,
de-atâta sete de iubire,
aproape-s gata să se ofilească !

Câtă vrajă să mai pun în cuvinte
ca să reuşesc să mi te-apropii
şi cu izvoare cu tot
să mi te-aduc…
cu apa-­ţi vie să-mi răcoresc
buzele arse,
gândurile fierbinţi

(Eşti prea departe...!)

De mi-ai fi aproape,
cu-n sărut şi-o mângâiere
aş deschide toţi porii
aşteptărilor tale
şi aş face să tâşnească
din adancuri de fantana
izvoare de fiori

Pe ghizduri moi să ţi se-adune,
lunecând cu stropi de frumuseţi,
pas cu pas,
parte din mine,
din tine

Pe braţul meu,seară de seară,
tu capul sa il culci...
Cu vorbe dulci sa te-alint,
cu mierea din cuvinte
usor prelinsa ...




This entry was posted on 5/15/2011 12:32:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: