Cândva,demult…
te-am văzut frumoasa zana
cum priveai pe fereastra sufletului meu
şi zâmbeai dulce  unui pui de cireş

Te plăcea foarte mult aiuritul
şi cu gingăşie îşi întindea
ramul înflorit către tine
(vrand să te atinga...!)

Avea şi el,acolo...
câteva flori albe şi destul de firave
dar multe gânduri zănatice!

Era doar un licăr palid de lumină
dar,cu multă dragoste,
l-ai primit la sânul tău,
l-ai alintat şi l-ai crescut
până ţi-a făcut poame
dulci-amărui...

Cu poftă le-ai gustat
şi-i acum numai al tău !

……………………
De-atunci,
mulţi adami şi eve
privesc cu jind
trecerea noastră fină
prin lumea asta nebuna...
şi cum o zana poate iubi 
un pui de cires!





This entry was posted on 4/13/2011 11:52:00 a.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: