În lumea asta mică,
aproape toate-s anapoda…

Nu ne va fi de mirare
când,cu voia sau fără de voia noastra
(nu foarte departe de mâine... !)
soarele va apune
de unde-acum
răsare

(spre fericirea mea...şi-a ta !)

Si, mai mult de-atât,
ne va face-o surpriză plăcută
plecând cu noi,cu visele noastre,
cu tot ce avem mai frumos,
atras fiind şi el,
într-un vârtej năucitor...
prin clepsidra-i destinată!

Ducandu-ne...
dincolo de lumea asta prea nebuna
si pusă sub semnul întrebării

Ce-i omul şi cat de buna e lucrarea lui ?

pentru care nu există
decat un singur răspuns :
un nimic absurd şi mişcător…
distrugător pentru tot ce-l înconjoară
chiar şi de vise
ori de suflete,
un…
fir de nisip
lăsat să cadă liber
într-un neant

Si-atunci…te uită ,iubito,
în braţe iubitoare!
..........................................
(totul ar fi foarte frumos…
chiar şi sfârşitul…sfârşitului !)


This entry was posted on 3/23/2011 05:04:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: