Nu întotdeauna
o strălucire mare
te poate orbi…

Când Lumina  nu te arde
ci te-nvăluie ca o mângâiere
şi te lasă să-I vezi chipul,
să-I atingi formele,
să visezi…
poţi spune că eşti fericit

Chiar de-ar străluci mai tare,
cu atât mai mult,
vei vrea să O ai aproape
şi vei pătrunde adânc
în taina Ei,
fără să ai teamă…

Îi vei săruta,

toate frumuseţile !

Dar ,tu trebuie să ştii
că ,dintotdeauna,dincolo de Lumină
e stăpân Întunericul ;
un mister la fel de mare...ce te-nspăimântă
cu cât ţi-e mai aproape
şi îţi prăbuşeşte fiinţa
ca lovită de dezastre

Întunericul aflat în preajmă
va căuta ,cu orice preţ,
să te distrugă…
sa te absoarba...

(Nu te teme !iubind Lumina
şi fiindu-ţi crez,vei fi mereu puternic... pana la capat...!)


This entry was posted on 3/15/2011 07:47:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: