Dulce nebunie-vârtej năucitor
şi lacom de iubire,
izvorâtă din dragoste adevărată
şi încă fără de păcat!,
tu mă cuprinzi ca o vâlvătaie
şi-mi topeşti sufletul

Puţin câte puţin,mă faci să simt iubirea...
la fel ca şi tine şi să te iubesc şi eu
cu-aceeaşi patimă !

Dar,chipul tău ca de zeie,frumoaso,

mă face să am mare grijă...
si atingerea mea
să-ţi fie ca de mătase!

Cu dragoste adevarata,
cu lacrimi vii,
ne vom hrăni
setea...
şi « nebunia » de-a ne iubi !
 ............................................
(…şoaptă...îţi sunt !…)


This entry was posted on 3/21/2011 07:25:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: