Sublimă femeie,
când îmi laşi gândurile să te mângâie,
trec, cu tot cu vise ,dincolo de frumuseţile tale

Dar, sumbră mai eşti, iubito,
fără de apus
ori fără de răsărit
de soare!

Dimineţile tale
doar atunci vor fi frumoase,
când ii vei surâde...!
si el va săruta,cu patos,
roua-ţi magică 
de pe faleza
cu floare...

De pe malul apei
te voi culege...
când te voi vedea
odihnindu-te la soare


Atunci îţi voi cere
binecuvantari… cu rost!
iar tu să-mi dai ,
pentr-o sete de iubire,
apă ne-ncepută...
ca să mă-mbăt
de fericire

Puţin câte puţin,
vom păşi amândoi
în universul nebănuit al visurilor

Cu parfum de mine, de tine,
să ne scriem dragostea, 
nesfârşita iubire...
pentru veşnicie!


This entry was posted on 3/27/2011 08:14:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: