Nu-mi vine să cred că poţi să-mi fii
atât de potrivită in rostiri!

În ochi de surâs magic ţi-am dansat
dulce năpast-amăruie
zănatic
(atât cât si tu ai vrut... !)

Şi-aripi de zbor mi-ai făcut
din buze strânse a sărut
dar mi-ai frânt gândul în două
când prea dulce m-ai înfruntat
cu freamăt de-aproape-departe
şi tremur de glas

Cu vrute-apropieri ademenindu-mă
şi cu nevrute depărtări certându-mă
în cuvinte hulpave mi-ai sugrumat
lunecarea-mi fină
prin rost de fine
scrieri

Si-acum tu mă laşi...zăludă mică
aproape trecut în uitare-adâncă
pierdut cu tot ...
cu gânduri
nescrise !


This entry was posted on 2/05/2011 07:06:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: