În labirintul minţii
îmi rotunjesc totdeauna singur
toate clipele...
aşa cum mă pricep
puţin câte puţin
şlefuindu-mi gândurile

Le trimit de fiecare dată
catre tine iubito
să te mângâie...
să-ţi fure câte-un sărut
şi dulci promisiuni

Ele se-ntorc mereu pline de vrajă
şi mi-arată calea spre Lumină
şi-mi spun că tu m-aştepţi cu drag
dincolo de ziduri...
şi că-mi eşti aproape!

Nu-mi rămâne alceva de făcut
decât să-mi deschid ochii...
sa gasesc iesirea...
şi să te-mbrăţişez !)


This entry was posted on 2/04/2011 06:45:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: