Pe câmpul verde-auriu te văd mereu
din zori şi până-n seară
zână jucăuşă...
cu flori de maci pe braţe prinse
săltând de fericire
şi-aproape că zbori
spre soare

Abia ţi-atingi piciorul fin
de pământul reavăn
pe sub frire-nrourate
cauţi melci lunecoşi
cu seve lipicioase
ca să-i mângâi
şi să le cânţi

Licurici ai în cuvinte si-n priviri...
când braţul meu zdravăn
te face să te-mpiedici
în jocul tău sublim!
(şi-atunci mă cerţi…!)

Când pe stânga când pe dreapta
cu patimă-n ochi...mă prinzi ca o liană
cu braţele pe după umeri
şi cu genunchii tăi fini
mă atingi uşor
pe lângă şolduri
de mă-nfiori!

Fără să mai ştii dacă faci bine
ori faci rău
mă cerţi
şi iara mă cerţi…
(cum ştii tu că ti-e mai bine...!)


This entry was posted on 2/06/2011 01:43:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: