Trăia cu patos
fiecare clipă
rostită de ea !

Nu auzea nimic altceva
decât şoaptele ei
o iubea enorm de mult
pentru că-i era vis implinit

Nici nu ştiau prea bine
cine pe cine îmbrăţişează mai mult
căci prin rădăcini sorbeau cu sete
din aceeaşi sevă
iubirea

Gustau şi simţeau
din plin ce-i fericirea
si în anotimpul iubirii
puţin câte puţin
pentru totdeauna
sufletele lor
s-au contopit

......................................
iar timpul mult visat de ea
este de-acum
în toată splendoarea lui
nimai şi numai al ei !


This entry was posted on 1/11/2011 05:46:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: