Când se lasă de-nserare
întinsă mare pe-altarul iubirii
dincolo de coline-aurii
el îi lunecă arcuşuri…
ca si cu fulgi-doruri
atingând-o uşor
în ploaie
de visuri

în pragul nopţii de frumusete
căuşul buzelor ei simte freamătul
degetelor tremurânde
şi-ale braţului ce-o-nfioară
şi-o-ncoardă...
lunecând în adâncuri
pe strunele viorii
din suflet

în acorduri divine
cu tandreţea cuvântării sublime
li se preling note-fioruri
pe stinghii-doruri
iar picurii
de frumuseţe
le sunt vii !


This entry was posted on 1/25/2011 02:50:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: