Eşti foarte-aproape
de-a fi o amintire...
când rătăceşti ca o frunză
purtat de vânt aiurea

chiar şi-nvăluit
de-o adiere de vânticel
eşti tot în cădere liberă
tot spre amintire

nu poţi să mai rămâi
într-o stare… doar aşa…
de dragul florilor de cireş !
statornicia într-o iubire
a unui frumos sentiment
cere dăruire maximă
de aceea nu poate fi preţuită

...................................
şi orice încercare
de trădare a aşteptărilor
se lasă cu-n dureros eşec


This entry was posted on 1/31/2011 06:18:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: