De dragul tău voi învăţa a zbura
peste culmi înalte voi topi zăpezi
şi voi risipi negura...
răsărind şi apunând
prin dulci abisuri
de cuvinte
şi visuri

As vrea să-ţi fiu mereu aproape 
să nu mai caut prin risipe de vânt
ce-am pierdut...
să nu mai cauţi adieri de-mprumut
şi vremelnice trairi cu zâmbete prefăcute
cu gânduri mici şi prea confuze...
uneori chiar peltice!

Să nu mai fii pradă usoara
păsării cu puf pe aripi de visare
cu gheare ascuţite şi prea hulpavă
de sânge şi carne
de dulce si naivă
căprioară

Ar trebui să ai cugetul curat
şi zarea să-ţi fie mereu senină
când voi cuprinde-n braţe
o frumoasă primăvară...
şi tu vei rosti cu sârg
adevărul din taină !

..........................................
Doar atunci...
cu lacrimi amare,
nu vei mai plânge!


This entry was posted on 12/14/2010 06:46:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: