Nu mai ştiu
în care amintire
să te caut…

îmi zâmbeşti de prea departe
şi tot mai des greşesc
tot căutându-te
spun « te iubesc »
unor dive
cu priviri reci

caut întruna pe coline
prin ierburi pe poteci
vreo urmă lăsată de tine
dar totu-i în zadar…

mersul tău e mult prea fin
şi nu pot să ţi-adulmec drumul…
m-am rătăcit şi-s tare aiurit
iar timpul nu mi-ajunge…
(...eşti dusă prea departe...!)
şi cred că voi renunţa
să te mai caut
iubito!


This entry was posted on 12/31/2010 04:01:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: