Chiar de-i e târzie...
vara s-a-ndrăgostit de toamnă
şi nu mai vrea s-o lase
să plece !

o ţine strâns în braţe
şi-i mângâie copacii desfrunziţi
cu ploaie măruntă şi deasă
şi ,cu mult drag, o face să-i mustească
poamele-i aurii

peste ramuri noduroase, cu gânduri însorite,
îi lunecă seve dulci şi-ar vrea,zăluda,
s-o trezească la viaţă...
lăsându-se despuiată şi caldă
peste lutu-i reavăn,
cu toată dragostea !


This entry was posted on 11/25/2010 02:42:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: