Sunt vrăjit de tine toamnă…
si lasă-mi privirea să te mângâie !

Aş vrea să-ţi răsfoiesc frunzele-aurii
şi cu gândurile mele să-ţi înveselesc
firea şi visurile...să ţi-alung tristeţea
scursă printre gene

Pe sub mătăsuri albe,cu foşnet de şoapte
şi buze catifelate,să te-nfior dulce
iar tu să mă cuprinzi în braţe, cu dor...
să simt rotundul gutuilor,
gustul de poame coapte
şi cu aromele lor
să mă-mbăt
de fericire!

Cu petale-ntredeschise, miresmele florilor tale
să m-ademenească şi să le sorb
nectarul prelins şi dulce ca mierea

Cu ochii-nduioşaţi de-atata dragoste,
tu să-mi surâzi,iubito !
Parfumul de toamnă să ne-nvăluie...
(când vom rătăci, cu ochii ­închişi,
prin universul nostru
cu zâne şi luceferi...)
prin raiul de sublim
unde soarele-i
albastru !


This entry was posted on 11/14/2010 04:56:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: