Ca să pot să-ţi dăruiesc măcar o clipă de fericire
mă las atins de valuri, de adieri uşoare
şi chiar dus în derivă peste apele tale

atras de vâltori, despart ape în două
şi mă scufund, cu mult drag,
adâncit în marea ta
cu visuri fantastice

prin universul tău cu frumuseţi şi-atracţii magice­
îmi întind aripi de vis şi zbor cu tine,
îngerul meu !

încerc să cuprind cu palma norii
şi ridic mâna a mângâiere
către stele,
ating tot cerul
şi te caut peste tot...
pe undea-i  fi !

apoi…
îţi rostesc cuvinte
pline de dor
cu freamăt de gânduri!



This entry was posted on 11/24/2010 03:19:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: