Suntem ca doi copii năzdrăvani;
inventăm poveşti cu noi
şi despre cum vom fi…
ne scriem sute de epistole de dragoste,
ne aprindem ca nişte făclii şi ardem...
până la sfârşit!

Printre margini de visare,venind spre tine,
ţi-am lăsat pe cărare un cântec
plin de candoare,
un strigăt de dor,
sentimente de dragoste
şi fiori de-ntâmplare…

(şi toate astea le-am numit ,
pur şi simplu,TU !
Când te voi striga pe numele din taină,
cred că o să-mi iasă inima din piept...)

De emoţie, încă mă abţin…
şi-mi zvâcneşte-n tâmplă
un gând argintiu…
iar inima-mi tresaltă de iubire,
când mă gândesc la tine !


This entry was posted on 11/07/2010 05:55:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: