Cu aripi albe şi cu-atingeri ca de mătase
să mă cuprinzi în braţe, cu-nvăluire fină,
îngerul meu , când tu îmi săruţi freamătul…
şi gândul adâncit în noaptea-ti magica

cu tine-mpresurat, s-alunec uşor
prin vraja de ape line
şi printre maluri de dor

valuri de mângâiere,cu picuri de frumuseţe,
să spele păcatul de-a ne fi…
ale noastre dorinţe zănatice
şi gândurile pătimaşe

(pana ce fiorii de-mbratisare
ne-adorm...! )


This entry was posted on 11/23/2010 06:07:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: