Cât Soare pot să-ţi mai fiu
şi cât drum ai vrea...
să m-acoperi în mersul tău
pe jos,tot răsărindu-mă
din noaptea-ţi adâncă?!

Mă dor pietrele
pe care tu le calci sub tălpi
şi drumul mi-e din ce în ce mai lung
şi tot mai greu răsar...
când tu mă-mpresori
şi mă sufoci cu-al tău sărut
de dor

(Lasă-mă în uitare-adâncă...iubito!)
As vrea să trec spre apus
liber şi domol rămânând pe drum
câte-un pic;

S-ador floarea ta de mac,
să mă-mbăt de roş-aprins
şi de verziu-auriu cuprins
să-ndur zeii să m-aleagă
al tău iubit!

...................................................
Chiar de-ar fi s-ajung prea târziu...
ca să mă simţi...aşa cum sunt …
aşa cum şi tu eşti!


This entry was posted on 8/12/2010 06:55:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: