Iubito, soarele nu se ascunde
niciodată, fără să-l mai vezi...
chiar de-ţi este jalnică starea
în dimineaţă întunecată...!

Sângeriul apusului te-aruncă,
hâdă, în hora ielelor...cand viata ti-e de noapte...
dar poate fi miracol al fiecarui început de zi
dacă primeşti în suflet Lumina
ce-ţi risipeşte, uşor, noaptea urâtă...
şi te-mbrăţişează ca pe-o minune;
o floare...!ce inspiră nuanţele luminii
şi respiră parfum de iubire,
ce se hrăneşte cu seva dragostei
şi îşi potoleşte setea
cu roua şoaptei

Toată această perpetuă rotire,
uimitoare simfonie a Luminii,
a culorilor, se sfârşeşte
şi-ncepe totdeauna,
pentru suflete prea curate,
printr-un spectacol divin;
un nou răsărit de soare,
vrajă, viaţă, uimire…

Dar, oricât de multa vreme
ar trece peste noi
ofilind timpuri însetate
de iubire şi aşteptare,
ca-ntr-o dulce nebunie,la nesfarsit,
soarele apune şi răsare
dând valoare zilelor...
din noi!


This entry was posted on 6/05/2010 02:43:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: