Şi dacă dorul ţi-e imens
şi Soare-nfocat mă vei trezi
din somnul meu, iubito,
din noapte îţi voi face zi
şi-n joacă te voi căuta...
pe sub nori!

Cu-o mână te voi atinge,
cu cealaltă-ţi voi rupe mătăsuri
şi cu-amândouă te voi cuprinde
pe după umeri...
şi-n dans nebun, cu pasiune,
zâmbind ne vom iubi!

Cerul şi stelele noi vom săruta
şi pe-ascunsul tău vei pune coroniţă...
cu-o floare de mac
şi brânduşe mai uituce...
(...şi-un fin picior îţi voi mângâia…!)

De dor şi drag ,
in sufletele noastre
ne vom tremura uşor
arcusuri pe viori...
ne vom canta iubirea
cu glasuri soptite
şi-ntr-un dulce fior ne vom răcori...

Când ploaia fină din noi
se va prelinge,
vom lenevi....
(...uitându-ne ascunşi... până când
dorul iar ne va ajunge…!)


This entry was posted on 6/12/2010 07:02:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

1 comentarii:

    Bucovu spunea...

    Un blog de poezie interesant. Succes!

  1. ... on 16 iunie 2010 la 12:49