Floare de mac,
în mângâierea vântului,
privind tu la margine de câmp
mlădierea fină
a firelor din lan,
cu vrajă,
ai cuprins în petale
roşul dragostei aprins
al Soarelui înfocat

(...de dor şi drag,
pe-altarul de iubire,
pe pânza albă-a înserării
iubita mi te-aşează-ntinsă...!)

şi adorând apusul
ea-şi închide,
uşor,
pleoapele...
cu şoapte şi suspine,
lăsându-te sărutată...
într-un joc fantastic,
în magie de culoare şi lumină,
de Soarele ascuns frumos...
 în taină !


This entry was posted on 6/20/2010 08:09:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: