Te ştiu de multă vreme...
de când ninsorile şi vântul
ne troieniseră visele,iubito,
şi te simt dintotdeauna...
(dar nu aveai ochii plânşi...
şi nici buzele arse...!)
deşi cu raze de soare
te-mbrăţişasem toată
şi zi de zi,
cu zâmbete şi foc de inimă,
îţi sărutam sufletul!

Şi azi…cu câtă dragoste tu arzi!

Oare va fi de-ajuns
ca în fiecare dimineaţă
să te cuprind în braţe
şi cu rouă magica, de drag,
să te ating...
(...şi dorinţele să-ţi sting...?!)

Nu,nu  mai vreau să-mi plângi aiurea...
şi lacrimi de ne-mpliniri să-ţi înece glasul!

In abis de visuri,iubito,
as vrea să-ţi tot pierzi iubirea...
De vrei ,opresc zborul !
dar visele ne vor arde...
de se va topi, cu noi,
şi cerul…



This entry was posted on 4/17/2010 06:13:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: