Nu mai vreau
iubitei să-i şoptesc
pe sâni, pe umeri, pe pleoape
(cuvinte a mirare...!),
când la schitu-mi de smaralde
roiesc ereţi în cercuri
cercând să prindă-n gheare
cuvinte şchioape sau semne...

(...decât de mii de ori
pentru fiecare clipă
de dulce-mbrăţişare
cu desăvârşita-mi taină...!)

Dar,când semnele-s din ceruri
şi cuvintele legate au fost mesaje clare,
doar Domnul le mai dezlipeşte...
iar tăcerile-s pentru tine,
oricând vei fi cu picurii sub gene
iubind un tandru Soare!

Tu să ştii...să nu mă cauţi,
nici nu m-ai găsi,
împinsă de ispite,
căci eu vin la tine
aşa cum ai vrea să-ţi fiu;
cu parfum de-albastru,
cu patimi sfinte de sihastru
şi purtând cu drag
gândurile toate
numai pentru tine, iubito!


This entry was posted on 4/26/2010 07:04:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: