Din flori de primăvară,
ale naturii prinţese,
cu drag alese
pentru tine iubito
şi cu raze de soare
împletite cu vise şi speranţe,
aş vrea să fac o coroniţă
şi să ţi-o aşez pe frunte.

Sub aura-ţi divină,
prin cântece şi descântece
(de mine spuse...pe-altarul iubirii!)
de la zâne ştiute,
de focul dragostei aprinşi, cu sârg
sau domol adâncind
în spume de seve
ramul aflat în pârg,
cu mugurii-ti zvâcnind
sedusă de atingeri cu şoapte...
înrourate,
însorite
îţi vor înflori
visele,
speranţele !

Şi din această primăvară,
din coroniţă desfăcute
îngerii să-ţi dăruiască
înflorite în dorinţe împlinite
visele,
speranţele...
(şi un cald senin de verde...
după care ploaia se va pierde!)
…………………………………..
Eu ţi-am aprins, iubito,
încă un felinar de ceară
acum, când tu, trecând
într-o nouă primăvară,
m-ai topit arzând...
şi merele aflate-n pârg
cu palma-mi fină
ti le-am mângâiat...
rătăcind…!


This entry was posted on 4/03/2010 02:37:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: