Când tu nu eşti,
îngerii-mi plâng...
iar peste sufletul meu
se-aşeaz-o piatră grea
Vino, te rog, mereu,
într-un pelerinaj de cuvinte
în sufletul meu
şi lasă-ţi aici însemnate
dorinţele, durerea...
şi parfumul de iubire!

Şi-acum, când primăvara-i frumoasă
cu ramuri de iubire înflorite
şi când Soarele o vrea mireasă,
ca eu să te am iubită
şi cu vraja să te-atrag,
cu Lumină sfântă
înalţ rugă fierbinte
pentru noi, suflet drag!
.............................................................
Cu raze de soare am cuprins
un trup de floare sidefiu
şi-a fost semn, de-nţeles... că ştiu,
că Tu Pasăre-albastră
mi-ai cântat la fereastră

Şi-un glas viu de menestrel
îţi va şopti-n curând
o chemare dulce
la un joc cu fluturi...
în poiana plină cu soare!

................................................
(să-i aşezăm uşor pe ramuri...
printre brânduşe mai uituce...!)


This entry was posted on 4/11/2010 07:48:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: