Acum vin la marea
ploaie de şoapte
plină cu iubirea
suflete blânde
cu priviri calde
şi din cântecele toate,
clipă după clipă,
atrase de trăiri cu patimi
îşi vor umple însetate inimi

Primeşte-le!
Fericite, să fie!

Şi-n întinderea imensă
vin să se privească
şi vântoase
şi-ar vrea să se recunoască
în vreun fel frumoase
răscolindu-ţi sufletul
şi pătându-ţi oglindirea

Să nu fii supărată!
Priveşte-le, doar!

şi vor glăsui nebune
şi-n hora lor de iele
se vor prinde cu demoni
la margine de lume
fără a mai şti de ele
............................................
Om de nimic,
mâna-ţi va rămâne
încremenită,
când răul din tine
te-ndeamnă
să atingi minuni!


This entry was posted on 3/03/2010 08:53:00 p.m. and is filed under . You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.

0 comentarii: